24 iunie 2011

Hai sa ne jucam!


Punem la cale un muzeu* cum nu s-a mai pomenit, intesat de istorioarele copilariei, de jucarii si de povestile lor!

Si ca sa fie treaba treaba, e musai s-o facem cu chibzuinta.
Intai cercetam indeaproape: plecam la drum lung si strabatem cele patru zari, in cautarea strangatorilor de jucarii de tot soiul. Vorbim cu ei si ii indemnam sa ne depene povesti despre papusi, ursi de pasla cu ochi de nasture si despre trenuri de lemn si metal, despre ei si despre copilaria lor. Scriem totul cu luare-aminte, ca nu cumva sa se piarda!
Cu toate acestea vom plamadi un muzeu adevarat si unul inchipuit. Cel dintai va lua din vreme in vreme drumul anevoios al tarilor straine, ca si altii sa vada asemenea minunatie, pe cand cel de-al doilea, virtual, va zbura mai repede ca gandul in casele tuturor!
Vom mai aduce impreuna batrani si princhindei, care se vor strange sa depene ori sa ia aminte la povesti si amintiri…
Joaca noastra e lucru anevoios si intins, dar strasnic de frumos! Si cum asa lucru mare nu se face cu una, cu doua, avem trebuinta de oameni de nadejde! Ca doar cu joaca nu-i de saga! 

Te asteptam sa ni te alaturi, joi, 30 iunie de la ora 17.00 in curtea interioara a Muzeului Taranului Roman, ca sa punem jocul la cale.

*Proiectul Copilaria. Ramasite si Patrimoniu, cu sprijinul programului Cultura 2007-2013 al Uniunii Europene.


17 iunie 2011

Ionică ne scrie de Ziua Muzeelor

Cu mâna de-a vremii vene brăzdată,
Bunica suceşte mâncarea-n ulcior.
Prin ciobul sfios Dumnezeu îşi arată
Mulţumirea şi îndemnul de dor.
Chipul bunicii îmi va fi pe vecie
Şi îndemn şi motiv de melancolie.

Ionică
18 mai 2011, la MTR

16 iunie 2011

La Ziua Muzeelor, Catia ne scria:

Dragă MTR,
Îţi scriu aşa cum îi scriam odinioară lui Moş Crăciun - ştiu că n-ai să-mi răspunzi, dar ai să-mi îndeplineşti dorinţa.
Am regăsit aici cuverturile de lână pe care le şifonam mereu când eram mică şi primeam atenţionări serioase din partea străbunicii, pentru că "deranjam" laviţele. Am regăsit atelierul bunicului, potcoava pierdută de fierarul satului, o lingură din setul din perete, fotografii de la nunta unor oameni pe care nu i-am cunoscut niciodată, hăinuţele copiilor lor şi păturile care le ţineau de cald iarna, la gura sobei pe care teracota şi trosnetul lemnului de brad spun poveşti pentru cei ce ştiu să asculte.
Pe toate astea mi le-ai adus aici, la 400 de km. de cenuşa bătrânilor mei pe care "îi sunt" şi pe care nu i-am cunoscut decât, poate, într-o altă viaţă. Îţi mulţumesc şi nu îndrăznesc decât să te rog să rămâi aici şi peste câteva zeci de ani, atunci când copiii copiilor mei îşi vor aduce aici copiii să vadă şi să (se) înţeleagă.
Cu drag,
Catia

1 iunie 2011

Cu si despre armeni...o mica introducere in cultura armeneasca.



Sunt lucruri,momente..si oameni care ne marcheaza,care ne deschid lumea,imaginatia si modul de abordare al lucrurilor.Trebuie sa va spun ca totul a inceput atunci cand am facut primul tur al muzeului...la etajul 1 se gasesc diferite porturi care uimesc prin frumusete si originalitate insa portul armeniilor pur si simplu mi-a luat ochii,m-a surprins prin frumuseste,candoare,puritate..originalitate...si am decis sa o iau pe "cararile cunoasterii"si sa aflu mai multe despre acesta mica comunitate..
....Prin asezarea sa geografica,Armenia se gaseste intr-o situatie extrem de favorizanta.Intretind relatii numeroase cu Siria,Mesopotamia si Persia,ea putea in mod firesc sa traga invataminte folositoare de la aceste tari.Pe langa acestea raporturile politice restranse care le intretinea cu Bizantul au pus amprenta influentelor eline.Din acest dublu contact cu Grecia si cu Orientul,trebuia sa se nasca Armenia,in sec VII,o arta interesanta si originala.Pictura  se gaseste la armeni prin fresce si pictura murala,gravuri colorate si miniaturi,in mare parte distruse de invaziile cotropitoare.Dar cateva dintre cele mai pretioase manuscrise armenesti impodobite cu gravuri au fost salvate si se afla in clipa de fata prin diferite biblioteci armenesti prin Armenia,in Ierusalim,Venetia,Constantinopol.Cel mai vechi dintre acestea este „Evanghelia Reginei Mâlke,scrisa in 912.Manuscrisele armenesti conserva numele unui mare numar de artisti,care, cu un desavarsit talent si arta au ilustrat aceste manuscrise.In artele plastice,vechii armeni erau cunoscuti prin ornamentatia si decoratie.Flora stilizata,pasarile si pestii joaca un ro preponderent.Ornamentele geometrice sunt utilizate,mai ales in intrebuintarea friselor in hacikar-e(stele de piatra).
Muzica armeneasca.
In cultura armeneasca exista trei genuri de muzica:
-muzica religioasa sau liturgica folosita in biserici
-muzica popular pentru cantece si dansuri
-muzica contemporana
Aceasta arta nu este in realitate nici de influenta europeana nici de influenta oriental.Are un character unic in lume,uimind prin dulceata sa,gratioasa,plina de emotie.Melodii cu inflexiuni delicate si totusi precise,ritmuri mladioase vin din adancul inimii unui popor.Cantecele de iubire sunt melancolice si pasionale ca in toate tarile din lume insa cu o nuanta deosebit de duioasa .Cantecele de munca sunt strigate de chemare cu bogate modulatii facute parca sa strabata de la un munte la altul .

Covoarele armenesti
Fabricatia covoarealor in Armenia se pare ca apartine unei epoci foarte indepartate.In general Armenia era cunoscuta pentru braurile,cuverturile,covoarele,tesaturile si valurile sale dar mai presus de toate,aceasta reuputatie ajungea atat de departe datorita culorii ros-violet sau Kirmiz pe care arabii o numeau “culoare armeneasca”si care era considerate tot atat de pretioasa ca si purpura.Foarte delicate ,ea nu era intrebuintata decat pentru lana si matase,nu pentru bumbac si alte materiale.Se spune ca aceasta era preparata cu o insecta care traieste pe stejarii ce cresc in Armenia.Culoarea “rosie-violeta”s-a schimbat in violet culoare pe care o vedem in toate covoarele armenesti,dar in general in portiuni mici.

Literatura armeneasca
Aparitia alfabetului(405) a fost pentru Armenia inceputul stralucit al avantului intellectual.Scrierea i-a permis Armeniei sa aiba cele mai bune talmaciri ale Bibliei si sa creeze o vasta literature care incepe in veacul al V-lea si ajunge pana in zilele noastre.Literatura scrisa-caci inaintea aparitiei alfabetului Armenia avea o literature orala ,de o inspiratie epica,glorificand zeii(“Cantecele din Goght”).Este important de stiut faptul ca secolul al cincilea e veacul de aur al literaturii armenesti,atat pentru limba slasica cat si pentru frumusetea si valoarea operelor scrise si traduse.Toate subiectele si genurile de poezie sunt tratate: dragostea,vinul,natura,munca de camp,glume,cantece mistice,nasterea,casatoria,povesti versificate.

Baloi Iulia-Alexandra