Sub semnul Crucii se inaugurează, în 1992, în a doua zi a Paştelui, şi Muzeul Ţăranului Român. Obiect al expoziţiei omonime, mărturie şi pavăză a existenţei românilor pe aceste meleaguri binecuvântate, amintind de sacrificiul întru Viaţă veşnică, Crucea ne veghează şi astăzi în spaţiul din muzeu ce abordează tematica spirituală.
Încrustată pe leagăn, la capul copilului, tăiată în piatră, adusă laolaltă de palme crestate de vreme din lemnul jertfit, cusută pe hainele de sărbătoare, zugrăvită pe lutul ars, păstrată la loc de cinste în casă, pentru închinăciune, sau ca pecetar al colacului, transmis pe linie maternă generaţii de-a rândul, Crucea este însemnul identităţii noastre, dovadă a statorniciei şi garanţie a continuităţii.
O axis mundi care leagă în unghi drept Cerul şi Pământul, Răsăritul şi Apusul, lăsată ca testament tainic de mâna dreaptă a strămoşului ce-o învaţă pe cea a ultimului venit pe lume să traseze prin aer, pentru întâia oară, un legământ al neclintirii.
Monica Irina Chiorpec
Monica Irina Chiorpec
2 comentarii:
E ca o aniversare intrarea ta pe blog! Acum 19 ani, tot de Pasti, se inaugura Muzeul cu expozitia "Crucea". Un inceput bun, zic eu, in spiritul muzeului. :)
Acum 19 ani, cu prilejul acestei expozitii minunate, traiam (la prima patrundere in spatiul fabulos al Muzeului, care mi-a ramas de atunci adanc infipt in suflet)niste emotii coplesitoare si totodata de neexplicat pentru o copilita de 5 ani care nu stia prea multe despre ce se intampla cu ea. Strans prinsa de mana mamei am plutit, efectiv, prin toate incaperile dedicate Crucii, in repetate randuri in ziua aceea, si timp de mai multe ore...Revad uneori crampeie de atunci, ba parca intrezaresc luminile salilor si imi aud cumva pasii mici si facuti tiptil, nu care cumva sa deranjeze linistea sacra a lumii Crucii...:) e una dintre cele mai puternice amintiri ale copilariei mele, o experienta care atunci m-a inmarmurit, speriat, facut sa tremur si sa imi pun intrebari marete. In gandul meu tasneau atunci doar icneli de pura admiratie si fascinatie copilareasca, insa cumva de ordin mitic pentru mine..:)
Ma bucur enorm ca existati, ca faceti sa se nasca lucruri, ganduri, vorbe frumoase,adevarate si pline de miez. Si ma bucur ca pentru cateva clipe, mi-ati permis sa va fac partasi la trairea mea covarsitoare si minunat de stranie pricinuita de expozitia "Crucea"..:)
Trimiteți un comentariu