10 mai 2011

Ia o cahlă şi citeşte!

Pun pariu că niciodată nu te-ai uitat la soba bunicii ca la o bibliotecă. Ei bine, nici eu (eu nu am bunici la ţară, dar, fie vorba între noi, nu ăsta este lucrul pe care vreau să îl subliniez aici). 
În sala Tipologii. Cahle – care, da, după cum îi spune şi numele, este plină de cahle – eu nu reuşesc să vad cahle. Văd peste tot rafturi umplute de cărţi. De nişte cărţi ciudate, pentru că nu au pagini şi nu le pot răsfoi. Nu au mirosul acela specific al cărţilor peste care a trecut timpul, nu au număr de înregistrare pe cotor şi nici o editură care să îşi asume copyright-ul. Au însă poveşti, ca acele coperţi de la cărţile vechi de colorat. De fapt, ele sunt imagini ale unor realităţi nu foarte îndepărtate, iar în sala Cahle întreaga lor funcţionalitate iniţială dispare. 
Ia o cahlă şi citeşte: aşază-te pe fotoliul vechi şi uită-te atent la fiecare, intorcându-te în timp – fiecare lucru are locul lui, fiecare placă are povestea şi desenul ei, locul ei în biblioteca albă şi masivă. 
În centrul sălii stă soba, ca o apoteoză la care visează fiecare dintre aceste cahle ciudate: să fie în mijlocul scenei, sub luminile reflectoarelor roşii şi albastre şi să i se mulţumească că, la un moment dat, a servit omul. Ea va continua să o facă, dacă omul hotărăşte să o deschidă. 

Iris Şerban

Un comentariu:

Ana Iuga spunea...

:) Ma gandesc acum ce bine e sa stai iarna sa citesti langa soba!