26 aprilie 2011

În numele Tatălui

Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul a toate câte sunt...



Sub semnul Crucii se inaugurează, în 1992, în a doua zi a Paştelui, şi Muzeul Ţăranului Român. Obiect al expoziţiei omonime, mărturie şi pavăză a existenţei românilor pe aceste meleaguri binecuvântate, amintind de sacrificiul întru Viaţă veşnică, Crucea ne veghează şi astăzi în spaţiul din muzeu ce abordează tematica spirituală.
Încrustată pe leagăn, la capul copilului, tăiată în piatră, adusă laolaltă de palme crestate de vreme din lemnul jertfit, cusută pe hainele de sărbătoare, zugrăvită pe lutul ars, păstrată la loc de cinste în casă, pentru închinăciune, sau ca pecetar al colacului, transmis pe linie maternă generaţii de-a rândul, Crucea este însemnul identităţii noastre, dovadă a statorniciei şi garanţie a continuităţii.


O axis mundi care leagă în unghi drept Cerul şi Pământul, Răsăritul şi Apusul, lăsată ca testament tainic de mâna dreaptă a strămoşului ce-o învaţă pe cea a ultimului venit pe lume să traseze prin aer, pentru întâia oară, un legământ al neclintirii.

Monica Irina Chiorpec