Martor Mic III, IV si V

Ce ne mai place la Muzeul Țăranului Român?

„Ce mi-a plăcut în acest muzeu? În mare parte aș putea spune că tot. Îmi place foarte mult această sală a elevului român pentru că banca în care mă aflu îmi amintește de vremurile în care eram în școala generală. Mi-a plăcut casa țăranului român, arhitectura care îmi aduce aminte de casele bătrânești ale bunicilor...covoarele tărănești ce le regăseam acum mulți ani și pe pereții casei bunicilor mei, motivele de pe poarta țăranului, sfoara care semnifică protecție, motivele solare.

...Sala icoanelor a fost foarte interesantă... și podul casei în care se conservă alimente mi s-a părut interesant.”

Școala Postliceală Focșani, 29 mai 2012. 

„Mie mi-a plăcut cel mai mult moara de apă, dar și cea de vânt, motivul solar, dar și motivul crucii. Pentru mine a fost ca o întoarcere în timp, o experiență pe care nu aș refuza-o niciodată și în care cu drag aș reveni. 

Ghidul a fost extraordinar!”

Școala Postliceală Focșani, 29 mai 2012.

„Cel mai mult m-a impresionat faptul că în acest muzeu am găsit icoane, biserica și modul în care ni s-a explicat. Un alt amănunt a fost acela că fiecare obiect a fost foarte frumos conservat și prezentat având fiecare propria istorisire.

 Astăzi cred că am înțeles mult mai bine că fiecare obiect, oricât ar fi de vechi are propria lui valoare, și că fiecare simbolizează câte ceva. Faptul că aici am găsit chiar și o hăinuță de lăuză a fost ceva nemaipomenit...”

 Școala Postliceală Focșani, 29 mai 2012.  

Semnat: Ghizii Voluntari Andreea si Sinziana

Martor Mic II

Daca-i 1 iunie si e ziua noastra, inseamna ca a venit timpul sa fim din nou copii si sa visam cu ochii deschisi alaturi de vizitatorii muzeului :)

LA MULTI ANI!

Marturie II:

"Din Muzeul Taranului Roman m-a impresionat Modelul casei taranesti. Mi-am imaginat cat de placut ar fi sa locuiesc intr-o asemenea casa la marginea unei paduri. Cred ca m-as simti foarte linistita si fericita."

Scoala Postliceala Focsani, 29 mai 2012.  

Semnat: Ghizii Voluntari Andreea si Sinziana

Martor Mic I

• Ce-i impresioneaza oare, pe copii, la Muzeul Taranului Roman? 
• Ce obiecte le atrag privirile? 
• Care dintre acestea ii fac sa viseze cu ochii deschisi? 
• Ce povesti ii fascineaza cel mai mult aici? 
• Pe care dintre acestea le vor mai impartasi de indata ce au parasit muzeul?

...si lista ar putea continua...   

...In zilele ce vor urma, ne-am propus sa va facem cunoscute o serie de marturii lasate ca amintire muzeului in urma tururilor ghidate, de catre mai micii si mai marii vizitatori ai lui. Speram ca prin acestea, pe de o parte sa raspundem intr-un fel intrebarilor de mai sus, iar pe de alta, sa starnim copiii din voi sa-si permita mai des sa viseze cu ochii deschisi, sa se lase impresionati de lucrurile marunte si atrasi de bogatia simplitatii.

Marturie I:

"Cel mai mult m-a impresionat prezenta crucii, ideea de divinitate care predomina. Omul este gol si pricajit fara Dumnezeu, de aceea Il au in casele lor: pe haine, pe mobilier, dar ce e cel mai important, e ca Il au si in suflet."

Scoala Postliceala Focsani, 29 mai 2012.  

Semnat: Ghizii Voluntari Andreea si Sinziana

Sobor

Un sobor de patriarhi, înşiraţi de-a lungul pereţilor. Cu barba sură, îngreunată de ani şi ani, cu pleoape mărunte, fiecare cufundat în lemnul stranei, în tăcerea cea mai deplină. Un Sinod de înţelepţi cu bărbi lungi şi degete albe, chemat a cumpăni asupra firii, asupra omului, asupra lui Dumnezeu.

Între două puncte tari, sufletul are nevoie de răgaz.. Din Fast spre Moaşte, el trebuie să se adune, să se domolească, să ia aminte la el însuşi. Ritmicitatea întreţese încăperile muzeului, ca funia ce înconjoară casa spre a o ţine laolaltă. Iar aici se cuvine o pauză, o înnodare a funiei, o culegere a sufletului înfruptat în fastul de dinainte.

Aşa-mi imaginam că trebuie pătruns în sala Reculegere, cu gânduri ca mâini împreunate într-un pelerinaj spre miezul Osemintelor. Căci tot lemnul de culoare închisă ce înconjoară sala e o amintire că din fastul lumii, te întorci spre tine însuţi. Stranele lipite de pereţi amintesc de ceea ce urmează: lemnul- schelet devenit lemn-trup, devenit lemn-cosmos: fiinţa întoarsă pe dos, împrăştiată în cosmos. Ce altceva sunt crucile, altarul, clopotele din sala Moaşte de nu profunzimile interiorului trimise în afară?

A te culege şi a-ţi re-culege Fiinţa din cosmos.

Aici te odihneşti, laolaltă cu înţelepţii scufundaţi în stranele lor. Dar bagă de seamă, odihna nu e pentru a uita de tine, ci pentru a-ţi reaminti de ce-ai venit. Căci de-ar fi fost spre uitare, ar fi fost Sala Somnului, însă aici e loc de veghe. De nu crezi, înconjoară stâlpul, centrul lumii şi ai să vezi cum stranele ţin pe umeri devenirea- ele n-au timp să adormă.

E bine că te-ai oprit. Aici e timp să cumpăneşti asupra asupra firii, asupra omului, asupra lui Dumnezeu...

Georgiana Caratanascu Vlahbei