Îţi scriu aşa cum îi scriam odinioară lui Moş Crăciun - ştiu că n-ai să-mi răspunzi, dar ai să-mi îndeplineşti dorinţa.
Am regăsit aici cuverturile de lână pe care le şifonam mereu când eram mică şi primeam atenţionări serioase din partea străbunicii, pentru că "deranjam" laviţele. Am regăsit atelierul bunicului, potcoava pierdută de fierarul satului, o lingură din setul din perete, fotografii de la nunta unor oameni pe care nu i-am cunoscut niciodată, hăinuţele copiilor lor şi păturile care le ţineau de cald iarna, la gura sobei pe care teracota şi trosnetul lemnului de brad spun poveşti pentru cei ce ştiu să asculte.
Pe toate astea mi le-ai adus aici, la 400 de km. de cenuşa bătrânilor mei pe care "îi sunt" şi pe care nu i-am cunoscut decât, poate, într-o altă viaţă. Îţi mulţumesc şi nu îndrăznesc decât să te rog să rămâi aici şi peste câteva zeci de ani, atunci când copiii copiilor mei îşi vor aduce aici copiii să vadă şi să (se) înţeleagă.
Cu drag,
Catia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu