La Muzeul Naţional al Țăranului Român, chiar și atunci când muncesc, oamenii se joacă. Din pasiunea pe care o pun în ceea ce fac se ivesc o mulțime de idei, pe care, cu drag, cu încredere și cu bucurie, le preschimbă în programe inedite. Așa a luat naștere și “Joaca de-a timpul”, un proiect care și-a propus să îi aducă împreună pe cei mari și pe cei mici deopotrivă, îndemnându-i să-și dea frâu liber îndemânării și să plămădească... Ce a ieșit în urma celor nouă luni de ateliere creative s-a putut vedea miercuri, 9 noiembrie 2011, de la 15:30, în sala Acvariu a MȚR, la vernisaj.
“Joaca de-a timpul” a început dintr-un... joc de idei al voluntarilor, după cum spune Anamaria Iuga, etnolog la Muzeul Țăranului Român: “Anul trecut am avut un proiect care le-a plăcut foarte mult – “Joaca de lut” – și au vrut să facem ceva și anul acesta”, mărturisește ea, repetând, cu un zâmbet în colțul gurii, cât de mult îi place să lucreze cu voluntarii. Anul acesta s-au strâns nu mai puțin de 36, în jurul unui concept prin care s-a dorit să se pună în valoare meșteșugurile autentice și sărbătorile tradiționale, atât pentru tineri, cât și pentru școlari. Astfel, „din Mărțișor până în Brumărel”, în fiecare lună, cei de la MȚR au pus la cale ateliere ingenioase, unde cei mari și cei mici au frământat lutul și l-au modelat în felurite figurine, au înșirat mărgele pe ață, au lucrat cu pâsla, au modelat măști și au pictat icoane pe sticlă. Proiectul s-a desfășurat în cadrul unui acord cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului din sectorul 4, precum și cu centrul de zi “Casa Speranței”, fiind gândit special pentru a oferi o alternativă copiilor de acolo, proveniți din familii defavorizate.
În ziua vernisajului, puțin peste ora 15:30, ușa de sticlă a sălii Acvariu s-a deschis, pentru ca înăuntru să pătrundă copilărime câtă frunză și iarbă, veselă și gălăgioasă. Școlarii de la centru s-au repezit fiecare spre obiectele pe care le creaseră. Provocarea lansată de voluntari a sporit entuziasmul general: cum expoziția nu era terminată, pasămite, ei i-au îndemnat pe copii să culeagă frunze de iederă din curtea interioară a muzeului, să le picteze și să le lipească pe panourile de pânză albă. Îndeletnicirea a răpit întreaga atenție a copiilor, care au uitat repede și de televiziune, care tocmai de luase interviu, ba într-o primă fază chiar și de merele, prăjiturile și gogoșile din coșuri. Au urmat poza de grup și vorbele de bun-venit ale celor de la muzeu, prin grija cărora proiectul a fost dus la bun sfârșit: Virgil Ștefan Nițulescu, directorul general al MȚR, Anamaria Iuga și Raluca Minoiu, sociolog și coordonator de proiect.
Copii, voluntari, educatori, oameni ai muzeului, dar și persoane venite din afară au umplut cu forfotă și bună-dispoziție un spațiu vesel și colorat. Păpușile de fân cu ochi de flori plămădite în iulie, de Sfântul Ilie, atârnate de tavanul de răchită de la intrare, icoanele pe sticlă pictate pentru Ziua Crucii, figurinele și basoreliefurile din lut ale Sfântului Gheorghe, închipuind fel și fel de animale, peticele de pâslă colorată, fotografiile din timpul atelierelor și măștile din papier maché făcute cu prilejul Fărșangului din martie, nimic nu a scăpat atenției vizitatorilor. “Eu am fost la ateliere în clasa a III-a, că acum sunt în clasa a IV-a și nu mai am timp, sunt cu lecțiile. Atunci am făcut niște măști din lut. Și uneori, la centru, când nu mai am lecții, pictez icoane pe sticlă”, spune Marius, în vârstă de 10 ani. Și cadrele didactice care i-au îndrumat pe copii au primit proiectul cu încântare. Gabriela Jipa, educator la centrul de zi “Casa Speranței”, crede că “proiectul a fost deosebit și în același timp generos, pentru că a oferit copiilor noștri posibilitatea de a-și dezvolta deprinderile artistice”. Mihaela Badea, învățătoare la Școala nr. 75 “Leonardo Da Vinci”, ajunsă la vernisaj din întâmplare, în timpul unui tur al muzeelor cu copiii de clasa I, mărturisește: “Ne-am întors puțin în timp, am realizat că am pornit de undeva simplu și că tehnica uneori dăunează. Am realizat cât de important este să ne îndreptăm spre artă, spre frumos, spre lucrul făcut cu îndemânare.”
I-am rugat și pe voluntari să rezume în 3 cuvinte experiența din timpul proiectului. Pentru Simona, care face voluntariat la MȚR de 2 ani, a fost o întâlnire între joacă, timp și frumos. Bogdan, implicat în activități de 4 luni, a găsit în proiect mult copilăresc, amintire și feerie. Pentru Gențiana, proiectul (care a și adus-o, de altfel, în rândul voluntarilor MȚR) a însemnat copii, veselie și să încerce lucruri noi. Iar Gabi, care s-a implicat în ateliere din iunie, a văzut în proiect entuziasm, cretivitate și frumusețe. Am stat de vorbă și cu Raluca Minoiu, sociolog și coordonator de proiect. Întrebată ce i-a plăcut cel mai mult la “Joaca de-a timpul”, a mărturisit: “Mi-a plăcut ce s-a întâmplat duminică, atunci când eram ușor disperată, pentru că obiectele sunt foarte diferite și mă gândeam cu groază cum o să arate expoziția. Ei, și duminică au venit peste zece voluntari și uite ce-a ieșit! O expoziție pe care am construit-o toți, pas cu pas, cu entuziasm – m-am simțit absolut minunat! Copiii au mai făcut ceva ateliere și la “Casa Speranței”, dar cumva a fost altfel, pentru că s-a pus mult accent pe imaginație. Îmi aduc aminte, de exemplu, la pâslă: la prima întâlnire, când au văzut cât au ei de frecat acolo, la lâna aceea, trei ore ca să iasă un peticuț erau așa, transpirați și obosiți... Ca să-i văd data viitoare că vin vioi: “A, eu vreau acum cu nu-știu-ce culoare!”, știind deja ce-i așteaptă. A fost perfect!”
Pe peretele din stânga al Sălii Acvariu sunt atârnate, de tavanul de răchită, niște caiete colorate care pun vizitatorilor două întrebări: “Cum te joci și timpul?” și “Cum se joacă timpul cu tine?”. De vizitat expoziția, o mai puteți vizita până pe 20 noiembrie. Cât despre răspunsuri... atât cât mai e timp!
Anca-Maria Pănoiu
„Mie mi-a plăcut cel mai mult moara de apă, dar și cea de vânt, motivul solar, dar și motivul crucii. Pentru mine a fost ca o întoarcere în timp, o experiență pe care nu aș refuza-o niciodată și în care cu drag aș reveni.
